Author: ciprian 22 februarie 2015

După moartea părinților, doi frați au moștenit împreună un câmp. Unul era însurat și avea mai mulți copiii. Celălalt trăia singur. Au arat câmpul împreună și l-au semănat cu grâu. Când veni timpul secerișului au lucrat, tot împreună. După ce au secerat de dimineață până seara și au legat grâul în snopi, au făcut două clăi tot una de mari, pe care le-au lăsat în mijlocul lanului. În timpul nopții fratele neînsurat s-a gândit: Nu e drept ca partea mea să fie tot atât de mare ca a lui, pentru că ei sunt mai mulți! Mă duc să iau câțiva snopi din claia mea și să-i pun în a lui. El nu va ști că-l ajut și nu va zice nimic! Așa și făcu. În aceiași noapte, celălalt frate se deșteptă din somn și-i spuse nevestei: Frate-meu trăiește singur. Nimeni nu-l ajută la muncă. Nu e drept ca noi să luăm tot atâția snopi ca și el! Să ne sculăm și să mergem la câmp, să luăm câțiva snopi și să-i punem în claia lui. El nu va băga de seamă și nu va zice nimic! Fratele cel mare plecă la câmp și făcu după cum se gândise. Întâmplarea face însă, ca să pună același număr de snopi ca și fratele mai mic. A doua zi, cei doi frați au rămas uimiți văzând clăile tot una de mari. Nici unul nici celălalt nu-și putea da seama de ce se petrecuse… Mai multe nopți în șir , ei făcură același lucru, fără să poată pricepe de ce clăile rămâneau tot atât de mari. Într-o seară au plecat amândoi la câmp, cu gândul să ducă iarăși snopi și apoi să se pună la pândă. Mare le-a fost mirarea când amândoi s-au întâlnit cu brațele pline de snopi! Tocmai acum se dumiriră cei doi frați de ce clăile lor rămâneau neschimbate. Ei se îmbrățișară cu multă căldură și apoi plecară fiecare la casele lor. Locul pe care s-au întâlnit acești doi frați este socotit de oameni ca un loc binecuvântat de Dumnezeu. Ca amintire, mai târziu, pe acel loc s-a ridicat o biserică
Mult prețuiește înaintea lui Dumnezeu, iubirea dintre frați!

Car cu boi
Carul greu încet coboară
Încărcat cu mândri snopi,
Pe drumeagul de pe luncă,
Strejuit de-un șir de plopi.

Scârțăe din osii carul.
Iar în snopii lui de grâu
Stă proptit în furcă tata,
Îngropat până la brâu.

S-opintesc în jug plăvanii
Și din colbul de pe drum,
Pe sub car și pe de lături,
Se ridică nori de fum.

Și-acum iată-l, trece-agale
Unda mic-a unui râu;
Blând răsfrânge fundul apei
Și plăvani și car cu grâu.

Și-ntr-un lan stufos de mături
Vântul fâșâe prin foi…
Ce n-aș da să-ți fiu pe-alături,
Car frumos cu patru boi!

(extrase din Carte de Cetire pentru Clasa III primară Ediția V – de Ilie Jianu și Mihai Florescu – institutori – Editura Librăria Școalelor Craiova 1936 – aprobată de Ministerul Instrucțiunii cu ord. Nr.544/1936)

 

Text distribuit in 22 Februarie  2015 – Duminica Lăsatului de sec de brânză  ( a Izgonirii lui Adam din Rai)

Ap. Romani XIII, 11 -14; XIV, 1-4; Ev. Matei IV, 14 -21 (dezlegare la ouă, lapte și brânză)